Ca în fiecare an, Street Delivery începe încetişor vinerea pe la prânz. Promisese puţină lume că vine să ajute aşa că am luat lucrurile pe rând, fără grabă. Totuşi, până dupămasa standul era gata:
Un panou cu poze cu şantierul din şcoală, două bănci recuperate din curte (din cele care nu vor mai fi folosite în şcoală), o imagine veche cu Şcoala Centrală pe pupitru, ca să anunţe culoarea. Cele câteva obiecte făcute de mână de o prietenă erau aşezate frumos în cutia lor şi portocalele erau gata de stors. Vremea nu ţinea cu noi pentru vânzarea sucurilor pentru că era prea răcoare şi aşa avea să rămână până duminică. Pe deasupra, seara a început o ploicică şi am realizat că cortul nu este impermeabil.
Am intitulat acţiunea „Suc pentru Ion Mincu”, pentru că intenţia noastră este să ridicăm un bust arhitectului, în curtea Şcolii Centrale (cu vedere la stradă). Nu o să fie uşor, dar noi ne apucăm de treabă şi poate peste un an, doi sau trei, va apărea o nouă statuie în Bucureşti. Fondatorul stilului de arhitectură neo-românesc merită măcar atâta lucru.
Oricum, la stand a trecut destul de multă lume, absolvenţi mai recenţi sau mai vechi, elevi, oameni curioşi cărora le povesteam de Şcoala Centrală.
A doua zi, sâmbăta, este ca de obicei ziua cea mare, Street Delivery de dimineaţa până seara. A fost multă, multă lume. De dimineaţă am pus planşele concursului-manifest „Ce pui lângă Mincu?” în şcoală iar dupămasa am făcut şi 2 tururi, inclusiv cu prietenii noştri de la ASAUIM şi cu o studentă din Franţa adusă la şcoală de un prieten urbanist.
Duminică, ultima zi, turul a început imediat după turul fotografic în Mântuleasa cu domnul Valentin Mandache, adică am mers cu toţii în şcoală. Mai târziu, o altă coincidenţă fericită a făcut că ne-am întâlnit cu domnul deputat Toader Paleologu, fost Ministru al Culturii prin Amzei (când noi reîinnoiam rezerva de protocale pentru suc) şi am organizat un nou tur, cu atenţie deosebită pentru expoziţia cu planşele concursului, despre care domnul deputat era foarte interesat. Personal, dumnealui, şi altor vizitatori, le-au plăcut variantele mai „cuminţi”, cele care păstrau mai mult din fondul construit pre-existent (Restaurant Moldova, Pâinea şi casa galben-albastră) şi construiau pe porţiunile din spate. De altfel, marţi, când am revenit în şcoală să luăm jos planşele, elevii discutau aprins soluţiile arhitecturale, unele neavând deloc susţinerea lor. Cu acea ocazie ne-am dat seama că soarta locului de vizavi de şcoală îi preocupă pe elevi şi sunt în continuare îngrijoraţi de ceea ce „o să crească vizavi de şcoala noastră”.
Despre atmosfera generală la Street Delivery nu mai este nimic de adăugat, un caleidoscop de standuri, ONGuri toate cu proiecte frumoase. Este anual o bucurie să întâlneşti atâţia oameni frumoşi la un loc. Noi suntem convinşi că aportul societăţii civile, pe sumedienia de subiecte (copii, câini, pisici, caii Deltei, obiecte de mână, meşteşuguri, patrimoniu, natură etc) este esenţial ca să facem România un loc mai frumos de trăit.
Ne vedem la anul tot la Street Delivery!
Mulţumim tuturor celor care ne-au ajutat anul acesta, nu ne-am fi descurcat fără mâna de oameni care au asigurat permanenţa la stand vineri, sâmbătă şi/sau duminică.

Anunțuri