You are currently browsing the monthly archive for Ianuarie 2012.


Astăzi motorul de căutare Google îl celebrează pe marele dramaturg român Ion Luca Caragiale, născut pe 30ianuarie (în diverse surse pe internet apare data de 1 februarie) în satul Haimanale – Prahova, actualmente satul I. L. Caragiale – Dâmboviţa lângă Moreni. I.L. Caragiel este privit ca fiind cel mai mare dramaturg român, detronându-l în această privinţă pe Vasile Alecsandri. Este în mod deosebit apreciat pentru felul cum a înfăţişat moravurile poporului român, opera sa fiind un fel de oglindă uriaşă în care ne reflectăm şi astăzi. Din apreciere pentru marea figură literară, I.L. Caragiale este onorat la tot pasul: apare pe bancnota de 100 de lei, are plăci comemorative pe 2 case în Bucureşti (pe străzile I.L. Caragiale şi Maria Rosetti), are o stradă – aşa cum am menţionat – chiar lângă Şcoala Centrală, şi nu mai puţin de 2 statui: o statuie clasică pe strada Maria Rosetti lângă casele în care a locuit şi recenta „Caragialiană” – căruţa cu paiaţe privită de autor, monument ce a primit zilele acestea un suflu nou şi o apreciere originală ca suport de bannere şi protestatari. Numeroase teatre îi poartă numele, inclusiv Teatrul Naţional din Bucureşti, precum şi numeroase instituţii de învăţământ. Un mare liceu din Bucureşti, ce îi poartă numele a afişat la intrare un banner imens cu „anul Caragiale”. La Ploieşi dramaturgul este de asemenea sărbătorit în oraş (banner uriaş în centru) şi la casa memorială (în care de fapt nu a locuit efectiv).
Şi acum 10 ani, în 2002, a fost anul I.L. Caragiale, cu tot cortegiul de festivităţi.

Care-i legătura cu arhitectul Ion Mincu? Ei bine, acesta a avut ghinionul de a se naşte şi de a muri în aceiaşi ani ca şi Caragiale, 1852 respectiv 1912. Cifrele sunt identice, nu este scăpare: oricum socoteşti, rezultă „n” ani de la naştere respectiv „n” ani de la moarte… Dacă erau măcar ani care să se termine cu cifre diferite poate mai exista o şansă, dar nu a fost să fie.

Care ar fi interesul celebrării arhitectului Ion Mincu şi a realizărilor sale? Cum poate rivaliza acesta cu opera atât de expresivă şi de importantă în galeria literară română a lui Caragiale? Păi să vă spun cum: imaginaţi-vă că nu ar mai exista Arcul de Triumf, Primăria Generală a Bucureştiului de la Cişmigiu, la Craiova primăria şi prefectura, la Constanţa Muzeul Arheologic, la Alba Iulia Catedrala Întregirii Neamului, la Cluj Catedrala Arhiepiscopală şi lista ar putea continua cu multe clădiri reprezentative din marile oraşe din România. Fără Ion Mincu, întemeietorul stilului naţional de arhitectură, stilul neoromânesc, înfăţişarea oraşelor noastre nu ar mai fi aceeaşi, iar identitatea noastră arhitecturală ar fi ciuntită, ar lipsi una dintre cele mai importante verigi. Puţine popoare au un stil arhitectural naţional (la nivel de şcoală, nu vernacular sau istoric) iar datorită lui Ion Mincu şi mai târziu al discipolilor săi, românii au această şansă.

Arhitectul Ion Mincu a realizat în piatră, pentru înfăţişarea oraşelor româneşti, ceea ce I.L. Caragiale a realizat cu pana de scriitor: a făurit cultură nemuritoare pentru poporul român.

În 2012 Şcoala Centrală şi Asociaţia Prietenii Şcolii Centrale vor desfăşura mai multe acţiuni de celebrare a celui mai mare arhitect român, Ion Mincu, cu mâhnire că nu i se acordă mai multă importanţă la cel mai înalt nivel. Ne aşteptăm de asemenea ca Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” şi Ordinul Arhitecţilor din România, cu sediul în casa Ion Mincu de pe strada Arthur Verona, să facă mai multe acţiuni despre care vă vom anunţa aici.

Apropo, nu avem nimic cu Caragiale. 🙂