You are currently browsing the category archive for the ‘Diverse’ category.

Semnalăm bursa de cercetare „Ion Mincu” a Ordinului Arhitecţilor – concurs în cadrul programului Anul Arhitect Ion Mincu.
Termenul de depunere a candidaturilor este 4 iulie.
Mai multe detalii aveţi la adresa http://oar.squarespace.com/bursa-ion-mincu/.


La începutul acestui an, pe fondul crizei Schengen, un important politician român, eurodeputat şi fost ministru de externe, propunea să ieşim din Organizaţia Francofoniei, pentru a „pedepsi” Franţa care se număra printre opozanţii intrării României în sistemul Schengen.
O propunere cel puţin nefericită, luând în considerare tot ce leagă România de „sora ei mai mare întru latinitate”.
Expresia nu este goală de sens. Încă de acum 180 de ani, Franţa a jucat un rol însemnat în revenirea românilor pe scena europeană, afirmarea identităţii lor naţionale în context european şi câştigarea independenţei. După Revoluţia lui Tudor, tinerii boieri s-au şcolit la Paris şi de la poporul francez au luat pilda libertăţii, a luptei împotriva regimurilor tiranice. La două revoluţii au fost martori paşoptiştii noştri (1830 şi 1848), cei care au avut pe urmă curajul să înfrunte 3 imperii pentru a cere un stat pentru Români. Este bine ştiut că în 1859 Împăratul Napoleon al III-lea a fost „naşul” Unirii Principatelor. Detestat în Franţa pentru înfrângerea de la Sedan, el este foarte apreciat la noi în ţară. Mişcarea intelectuală a tinerei Românii a fost filo-franceză şi a rămas şi după înscăunarea Regelui Carol I, cu care a avut chiar conflicte la începutul domniei, în perioada războiului franco-german.
România nu este în Francofonie pentru că ar fi fost cândva colonizată de Franţa şi a „moştenit” o populaţie de limba franceză. În România se vorbeşte franceza după aproape 200 de ani de cultivare asiduă a acestei limbi, de către elite mai întâi, apoi progresiv de către pături din ce în ce mai largi ale poporului. Şcoli precum Şcoala Centrală au jucat şi joacă un rol însemnat în răspândirea limbii şi culturii franceze. Franceza, deşi nu mai este la fel de importantă ca engleza ca limbă de circulaţie internaţională, rămâne limba care deschide porţile unei mari culturi. Franţa rămâne printre principalele ţări investitoare în România prin firmele sale (Renault, GDF Suez, Veolia, de exemplu).
Atunci de ce să spunem vorbe necugetate? De ce să nesocotim un efort de generaţii, de aproape 200 de ani, de când limba şi cultura franceză sunt prezente în educaţia noastră? Trebuie ca noile generaţii de copii să nu mai înveţe limba franceză, să nu mai meargă la burse în Franţa? Dimpotrivă! Vechea prietenie dintre România şi Franţa, cimentată prin integrarea limbii şi culturii franceze în învăţământul românesc, este un atu la care nu trebuie să renunţăm, este o relaţie pe care nu trebuie să o jignim. „Il est vain, si l’on plante un chêne, d’espérer s’abriter bientôt sous son feuillage”, spune un proverb francez (Cine plantează un copac nu se poate aştepta să se adăpostească prea curând sub umbra sa) . Aşa este şi cu prieteniile, chiar şi cele între state: prietenii vechi trebuie preţuiţi, sunt ca un copac plantat de demult, de a cărui umbră ne putem bucura.
Vive la Roumanie, Vive la France!

Prietenii Şcolii Centrale vă invită la expoziţia de fotografie organizată de iubitorii Bucureştiului: Centrul de resurse pentru participare publică, Asociaţia salvaţi Bucureştiul şi Asociaţia Bucureşti. Detalii în afiş şi mesajul de mai jos:

Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe) şi partenerii săi, Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul” şi Asociaţia „Bucureşti”, au plăcerea de a vă invita miercuri, 20 octombrie 2010, începând cu ora 17h30, la deschiderea expoziţiei de fotografie „În căutarea Bucureştiului pierdut”, în Club Fabrica din Str. 11 Iunie nr. 50, sector 4, Bucureşti.
Propunem o plimbare vizuală prin Bucureştiul de ieri, de azi şi de mâine. Expoziţia va prezenta imagini ale Bucureştiului trecut, fotografii realizate în cadrul concursului de explorare urbană „În căutarea Bucureştiului pierdut” care redau imaginea Bucureştiului anului 2010, şi o perspectivă în viitor, perspectivă realizată pe baza dorinţelor şi nevoilor bucureştenilor. Cu această ocazie, vom prezenta măsuri pentru revitalizarea a două zone protejate din Bucureşti, Labirint şi Căderea Bastiliei.
La eveniment vor participa reprezentanţi ai autorităţilor publice locale şi centrale, arhitecţi şi urbanişti, organizaţii neguvernamentale, locuitori ai celor două zone, precum şi cetăţeni preocupaţi de dezvoltarea Bucureştiului.
Pentru a confirma participarea dumneavoastră, dar şi pentru informaţii suplimentare, mă puteţi contacta la adresa de e-mail florina@ce-re.ro şi la numărul de telefon 0722 383 190.
Vă aşteptăm aşadar să descoperiţi prin intermediul fotografiilor realizate de exploratorii urbani de ce s-a pierdut Bucureştiul şi cum poate fi regăsit!

Nu e vorba de grafiti, ci despre literele in stil neoromanesc redate arhitectural.
Domnul Valentin Mandache, pe blogul Case de Epoca

http://casedeepoca.wordpress.com/2010/07/16/litere-in-stil-neoromanesc-redate-arhitectural-fotomontaj-si-diapozitive/

ne prezinta o selectie de inscriptii in stil neoromanesc, printre care 3 sunt de la Scoala Centrala (va las pe voi sa ghiciti care). Imaginea si textul preluate de pe blogul mentionat.

„Redarea arhitecturala a literelor in stil neoromanesc (architectural lettering) reprezinta transpunerea caracterelor latine in forme inspirate din alfabetul chirilic, folosit in vechile textele bisericesti slavone. Acest fel de a reda literele in inscriptii pe fatade de cladiri, transmite un puternic mesaj identitar reflectat in utilizarea de catre vorbitorii de limba romana a ambelor alfabete, chirilic si latin, de-a lungul istoriei lor. Limba romana este de origine romanica, dar cu o puternica influenta slava in cadrul vocabularului si a gramaticii. Acest fapt este rezultatul dezvoltarii istorico culturale a comunitatilor romanesti in strans contact cu vorbitorii de limbi slave din sud estul Europei si de asemenea din cauza religiei crestin ortodoxe, bazata secole de-a randul pe liturghia slava. Ca o consecinta, alfabetul chirilic a fost folosit in redarea limbii romane, pana in sec. 19. Reforma alfabetului de la mijlocul sec. 19, parte a procesului de consolidare a identitatii nationale (‘desteptare nationala’) de atunci a impus adoptarea alfabetului latin, perceput ca mult mai prestigios si adecvat unui popor de origine latina, mandru de radacinile sale in Imperiul Romei. Cu toate acestea, romanii au retinut o nostalgie pentru simbolismul si mesajele alfabetului chirilic, asociat cu timpurile eroice medievale de batalii si rezistenta impotriva puterii catolice a Regatului Maghiar sau a islamului Imperiului Otoman. Aceasta coincide cu mesajele identitare ale stilului arhitectural neoromanesc, care isi are fundarea ideologica in miscarea national romantica din sec. 19 si glorificarea trecutului medieval. Ca o consecinta, literele redate arhitectural (inscriptiile) sunt un foarte important element al panopliei decorative ale acestui stil national. Am adunat in fotomontajul de mai sus exemple cu asemene inscriptii si redari de litere tipice ordinului neoromanesc dintr-o multitudine de surse: tablete de nume de arhitecti si proprietari, panouri inscriptionare de la Scoala Centrala proiectate de arhitectul Ion Mincu, inscriprii cu nume de vile, etc. datand incepand cu anii 1890 (vezi formele care aduc si cu stilul Art Nouveau) pana in anii 1940 (vezi inscriptia de la centrul fotomontajului care are forme discernibile spre Art Deco). In cadrul fotomontajului este pusa de asemenea, pentru comparatie, o veche inscriptie votiva in litere chirilice datand din 1715, de la biserica ‘Sfintii Apostoli’ din Bucuresti, vizibila in coltul din stanga sus. Panourile cu inscriptii sunt de asmenea aratate individual in show-ul de diapozitive de mai jos.”