You are currently browsing the category archive for the ‘renovarea/restaurarea scolii’ category.


Una dintre intervenţiile reuşite la Şcoala Centrală, cu atât mai importantă cu cât era vorba de faţada principală, s-a făcut la ferestrele cu ramă decorată. Este vorba de o ramă peste care este aplicat un model traforat şi pictat.
Noile rame sunt din lemn stratificat. Peste acesta s-a aplicat un model identic. Puteţi ghici care sunt ferestrele vechi şi care cele noi după aspect?


Corpul bibliotecii se află la intersecţia străzii Icoanei cu Jean Louis Calderon, spre parcul Icoanei. Perspectiva spre clădire şi spre corpul principal al Şcolii Centrale este foarte frumoasă. Nu multă lume ştie că această parte a şcolii nu a fost proiectată de Ion Mincu ci de arhitectul O. Maugsch câţiva ani mai târziu, probabil în jur de 1895. Arhitectul a păstrat acelaşi stil, astfel diferenţele sunt aproape imperceptibile. Printre elementele distinctive se numără decoraţiile de ceramică care sunt diferite ca formă, tocăria ferestrelor care este mai ornamentată şi cromatica emblemei ŞCF ce are culori opuse emblemelor de pe corpul principal. Colţul este dominat de o seră.
Iniţial clădirea servea drept locuinţă a directoarei şcolii, ulterior aici s-au amenajat bibliotecă şi biroul principal al directorului.
Corpul este în curs de renovare, în interior şi în exterior. Pozele mai vechi sunt din 2010. S-au reparat spărturile şi crăpăturile, destul de multe la baza clădirii. Stricăciunile cauzate de umezeală şi de expunerea la stradă erau vizibile. S-a păstrat până în prezent tocăria. Aceasta este foarte afectată (uscată şi crăpată) dar ar fi ideal să se păstreze sau să fie înlocuită cu o variantă identică ce păstrează modelul cu denticuli.


Sunt în faţa şcolii două scări ce duc la uşi despre care nu ne amintim să fi servit niciodată. Una are balustrada degradată de mulţi ani – la aceea se afişau mai demult rezultatele la admitere şi BAC, până să apară avizierele moderne în şcoală.
Acum balustrada căreia îi căzuse tencuiala veche a fost reparată. Singura întrebare rămâne: ce soluţie se va adopta pentru ca reparaţia să capete aceeaşi nuanţă gălbuie ca vechea tencuială?

O problemă majoră în Şcoala Centrală anterior şantierului a fost umezeala de la subsol. E a pătruns în zidurile subsolului, în fundaţii şi de mulţi ani clasele din subsol au fost afectate de igrasie, mucegai iar în ultimii ani au fost închise.
Pe lângă măsurile de hidroizolare, s-a mai luat o măsură: refacerea curţilor englezeşti. O curte englezească este o deschidere ce permite luminii să intre într-un subsol, chiar şi când acesta este complet sub pământ, şi asigură şi o mai bună ventilaţie. La renovarea din anii 70 acestea au fost parţial astupate, operaţiune inversată în prezent. S-a montat şi scurgere la baza lor (ca apa pluvială să nu se acumuleze şi să intre în săli) şi foarte recent grilaje care să împiedice accidentele (nu apar în poză).

Imagini de acum câteva luni de la consolidarea stâlpilor porţii principale. Nucleul e din beton armat, în exterior tot cărămidă.